Angajatorii de TOP din weekend

Asa cum va promiteam zilele trecute, revin cu cateva informatii referitoare la Targul “Angajatorilor de Top”, care a a vut loc in acest weekend la Sala Palatului. Desi la ora zece dimineata, doar cativa tineri zgribuliti de frig isi incercau norocul si intrau cu CV-urile in mana, pe poarta de acces a targului, in jurul pranzului deja nu mai puteai arunca un ac de atatia doritori de joburi si atatea CV-uri!

 

Un eveniment major in domeniul recrutarii din Romania, care vine in intampinarea nevoilor de angajare a multor persoane – unele mai tinere, altele aflate in deplinatatea maturitatii – targul Angajatorilor de Top a fost, pe alocuri, un motiv bun pentru firmele si companiile participante sa-si faca o reclama “de top” si sa se promoveze in fata potentialilor clienti.

 

La unele standuri, fete frumos zambitoare si cu flyere in mana ma abordau in mod direct, cu lectia invatata inca de acasa: “Suntem firma…., specializata in…, avem locatii in orasele…..” Insa la intrebarea “Ce oportunitati exista in firma dumneavoastra, in momentul de fata?”, se inroseau, se codeau si imi lasau impresia ca ori nu stiu, ori nu au voie sa spuna. Ciudat…

 

O alta “ciudatenie” a fost dorinta firmelor de a primi foarte multe CV-uri, fara insa a lua in seama tinerii din fata lor, care le vorbeau. La un moment dat ajunsesem sa numar zeci de teancuri de CV-uri. La ce vor folosi toate acestea? Oare asa ar trebui sa arate un interviu de angajare? Si, daca raspunsul e nu, atunci de ce s-au mai chinuit aceste companii sa vina cu standuri si cu fete frumoase la un targ renumit, precum “Angajatori de Top”?

 

Raspunsul este simplu si usor de explicat – tinerii absolventi de facultate nu au usi deschise catre marile firme si companii multinationale, nu au experienta necesara si isi gasesc cu greu de lucru in domeniul lor. De aceea, pentru multi dintre ei, targul reprezinta una din putinele oportunitati in care pot sta fata in fata cu un angajator de top, pot vorbi cateva minute despre activitatile si experientele relevante pentru acel job, si isi pot exersa “live” abilitatile de comunicare cu angajatorul.

 

Pe de alta parte, multe din firmele prezente la targ nu si-au adus oamenii de HR sau pe cei care fac recrutarea in mod oficial, ci i-au lasat pe cei din cadrul departamentelor de PR sa faca si promovare, si marketing, dar si sa stranga CV-uri. Intrebarea cea mai frecventa pe care am auzit-o suna cam asa: „Pot sa las si eu un CV?” Iar raspunsul venea prompt (ca sa nu aud comentarii ca suntem nepoliticosi): „Da,va rog!”, „Sigur, cum sa nu?”, „Da, bineinteles!” Ce s-a intamplat cu filtrele la angajare? Ce s-a intamplat cu fisa posturilor si calificarile necesare pentru un anumit job? Dat fiind faptul ca (din nou!) lumea s-a calcat in picioare, incercand sa ajunga la standuri si sa lase un CV, nici firmele si nici organizatorii targului nu pot fi cu adevarat invinuiti de busculada care s-a produs.

 

Sau poate ca acest targ trebuia sa se desfasoare intr-o alta locatie, mult mai generoasa cu spatiul? In final, un lucru e sigur – suntem o natie care stie sa-si caute de lucru, stie sa se imbulzeasca si sa lase un CV dar, in acelasi timp, stie sa-si faca de lucru si sa evite munca mai bine ca orice alta natie!