Legea asistentei sociale

o DURERE DE CAP pentru parlamentarii romani

Daca v-ati pus vreodata intrebarea “cine are grija de viitorul nostru?” sau “cum trec legile in parlament, si cine decide pentru noi?” astazi veti afla raspunsul la aceste intrebari: nu se stie cine are grija de viitorul nostru si, mai mult decat atat, legile trec prin parlament ca gasca prin apa!

 

Proiectul “Legii asistenţei sociale”, un proiect care a fost scris, rescris si apoi modificat la fiecare aparitie „in public”, a trecut luni de Senat prin adoptare tacită. In mod normal, cateva sprancene de senatori ar fi trebuit sa se ridice, mirat, si eventual, sa se adune cativa reprezentanti care sa mimeze o tentativa de vot. Nu s-a intamplat acest lucru. Dar nu-i nimic, s-au vazut alte lucruri mai grave, cum ar fi termenul până la care Camera Superioară a Parlamentului putea să se exprime prin vot pe marginea acestui proiect, termenul fiind depăşit cu patru zile. Dar cine mai tine socoteala, cand sunt atatea probleme arzatoare de discutat in Senat? …

 

Acum aproape doua luni, cand aceeasi „Lege a asistentei sociale” a fost dezbatuta in plenul Parlamentului de catre Comisia de Munca, Familie si Protectie Sociala, ministrul Lazaroiu a fost intrebat daca stie „cati asistati social sunt in Romania?” Cu o sinceritate debordanta, domnul ministru a raspuns “Îmi cereţi prea multe date şi eu recunosc cu ruşine, [ca nu stiu], dar nu e vina nici a mea şi, probabil, nici a celor dinaintea mea.” Cu alte cuvinte, ori nu are date concrete, ori nu cunoaste aceste informatii, desi ele sunt, in mare parte, prezente pe site-ul ANPH sau pe multe alte site-uri asemanatoare. Din pacate, asa cum recunoaste insusi domnul ministru Lazaroiu “multe le facem încă după ureche”.

 

Cine a reusit sa blocheze, de fapt, lucrările plenului Senatului pentru mai mult de o lună, in ceea ce priveste amendamentele şi forma în care legea ar trebui transmisă Camerei Deputaţilor? Un prim indiciu referitor la acest blocaj il reprezinta neînţelegerile dintre senatorii Puterii şi cei ai Opoziţiei, mai ales daca ne gandim la faptul ca proiectul a fost înscris pe ordinea de zi a plenului Senatului de nu mai puţin de 12 ori. Acest proiect de lege este premergator infiintarii, pe lângă Ministerul Muncii, a Agenţiei Naţionale pentru Prestaţii Sociale, Inspecţiei Sociale şi Observatorului Social, dar şi a Institutului Naţional de Evaluare a Dizabilităţii. De asemenea, se instituie o noua modalitate de stabilire a cuantumurilor si nivelurilor beneficiilor sociale, aplicand un coeficient de echivalenta, utilizat pentru stabilirea unor drepturi de asigurări de şomaj. Desi suna complicat, totul se reduce la beneficiile sociale, un “formular unic de cerere” fiind metoda cea mai simpla de a solicita aceste beneficii de catre cei care corespund criteriilor respective.

 

În ceea ce priveşte numărul asistenţilor sociali, legea propune ca acesta să fie stabilit în raport cu numărul beneficiarilor măsurilor de asistenţă socială, respectiv un asistent social la 300 de asistaţi, pe langa care vor putea activa şi voluntari. Legea asistenţei sociale urmează să fie transmisă unui for decizional, in acest caz fiind vorba despre Camerei Deputaţilor.

 

Din pacate pentru noi, singura concluzie care merita mentionata este ca reprezentantii ministerului la nivel inalt, cei care teoretic asigura bunul mers al acestor legi si proiecte, nu cunosc nici numarul de asistati social, nici numarul persoanelor cu boli cronice, asa ca de unde le-ar cunoaste nevoile? Este imposibil sa sustii o lege care afecteaza viata a 46% din romani (aici intra persoanele cu dizabilitati si familiile acestora), promovata de catre specialisti care “nu prea cunosc” datele si informatiile reale. Mai e loc de vreun comentariu?…